Anunturi Stiri de ultima ora
Coordonator medical
Dr. Dana Bucur medic specialist gastroenterologie competenta in ecografie abdominala si endoscopie digestiva. Vezi C.V.

OriginalAuto.ro

Centru national de infrumusetare al autoturismelor

factori favorizanti steatoza hepatica
steatoza hepatica simptome digestive si semne digestive
bolile gastrointestinale
steatoza hepatica metode de investigare
recomandari practice
gastroenteorologie contact
Recomanda acest articol unui prieten

Ocluziile intestinale

 

Desi cea mai frecventa ocluzie cunoscuta este cea prin tumora colonica, exista de fapt mai multe tipuri, in functie de cauza declansatoare, de mecanism sau de nivelul intestinal unde se produce. Astfel, ocluzia este de fapt un sindrom (adica mai multe cauze- boli- duc la aceeasi consecinta: ocluzia) caracterizat prin intreruperea tranzitului pentru gaze si materii fecale.

In functie de mecanismul lor de aparitie pot fi:

1.Ocluzii functionale, in care nu exista obstacol pe intestin, deci interventia chirurgicala nu rezolva problema. Apar frecvent prin scaderea pana la disparitie a miscarilor normale, involuntare, ale musculaturii intestinale (numite generic peristaltism), cu rol in progresia bolului alimentar si a secretiilor digestive de la esofag pana la rect. Cauzele sunt numeroase: postoperator, infectii abdominale, hemoragii digestive, colica biliara sau renala, etc.


2.ocluzii organice, in care exista un obstacol pe intestin, provenind din interiorul acestuia sau care comprima segmentul respectiv din exterior sau intestinul \"se innoada\", clasica incurcatura de mate, produsa de fapt prin volvulus, invaginatie sau strangularea unei anse intestinale.


Ocluziile pot apare pe intestinul subtire, mai aproape de stomac (ocluzii inalte) sau pe intestinul subtire mai aproape de colon sau pe colon (ocluzii joase), fiecare cu simptome caracteristice. Cand ocluzia apare pe o tumora de exemplu, initial, cand lumenul e doar micsorat si nu obturat complet, continutul intestinal poate trece, cu dificultate: initial apar colici abdominale intense urmate de un zgomot puternic determinat de depasirea obstacolului, ulterior durerile abdominale cedand. Acest sindrom poarta numele de subocluzie.

Cu cat continutul intestinal stagneaza mai mult in anse bacteriile se inmultesc iar continutul intestinal acumulat comprima vasele de sange din peretele intestinal, ducand la tulburari circulatorii. In cazul \"incurcaturii de mate\" se stranguleaza nu doar intestinul , ci si vasele mai mari de sange corespunzatoare, ducand rapid la necroza peretelui cu perforatia acestuia si peritonita secundara.

Simptomele care orienteaza diagnosticul spre ocluzie si sediul acesteia sunt:

- durerile abdominale care pot apare brusc, in caz de volvulus sau progresive in timp si colicative , in caz de ocluzie prin tumora. Localizarea la debut orienteaza asupra segmentului afectat, ulterior durerea devine difuza in tot abdomenul

- varsaturile apar de la debutul ocluziei in tipul inalt, la inceput sunt bilio-alimentare iar in cazul ocluziei colonice apar tardiv, prin preaplin, ajungand sa fie fecaloide

- intreruperea tranzitului pentru gaze, ulterior si pentru materii fecale apare mai tarziu in ocluziile inalte si precoce in cele joase

- marirea de volum a abdomenului se realizeaza prin acumularea fara eliminare a continutului intestinal si a gazelor. La debut poate apare intr-o anumita zona a abdomenului, ulterior generalizandu-se

- zgomotele hidro-aerice abdominale (bolboroselile) apar in sindromul subocluziv pentru ca apoi sa dispara complet

- in functie de gravitate si durata de la debut, apare febra, hipotensiunea arteriala chiar socul septic

Diagnosticul este sustinut de evidentierea:

- leucocitelor crescute in sange, a semnelor indirecte de inflamatie (VSH, fibrinogen marite)

- radiografia abdominala pe gol arata semnul caracteristic al nivelelor hidro-aerice diferite functie de tipul ocluziei

- examinarea cu bariu (tranzitul baritat) este contraindicata datorita impactarii bariului la nivelul zonei stenozate. Eventual se poate face tranzit cu Gastrografin.

- uneori irigografia poate fi realizata si ca tratament in cazul volvulusui sau invaginatiei, deoarece insuflarea bariului si a aerului poate debucla segmentul contorsionat

Tratamentul consta in reechilibrarea hidrica si electrolitica a pacientului, montarea sondei nazo-gastrice pentru aspiratie si decompresia abdomenului iar in cazul ocluziilor organice, tratarea , de multe ori chirurgicala a cauzei declansatoare.

Uneori, bridele aderentiale peritoneale aparute postoperator duc la recidiva ocluziei. De aceea, interventia chirurgicala se face cu profilaxia pe cat posibil a acestei complicatii.

Evolutia ulterioara depinde de cauza ocluziei, de timpul scurs intre debutul simptomelor si momentul operator precum si de starea generala de sanatate a pacientului.

 

Colita ischemica

 

Reprezinta afectarea de natura vasculara a colonului, patologie frecventa la varstnici dar, uneori, poate apare si la tineri.

Prin afectarea vaselor de sange care iriga colonul apar leziuni ale acestuia, inclusiv inflamatorii (ischemie), ulcerative (colita ulcerativa)- cu evolutie ulterioara la stenoza sau, daca afectarea vasculara este extinsa si severa, chiar la necroza peretelui colonic (infarct), cu peritonita secundara.

Cauzele frecvente la varstnici, ce pot duce la ischemia colonului, sunt:

  • ateroscleroza extinsa, ce poate afecta vasele sangvine colonice

  • reducerea debitului sangvin prin boli cardiace (insuficienta cardiaca,tulburari de ritm), cu hipotensiune secundara

  • tumori colonice, diverticulita, hernii incarcerate

  • boli de sange cu tulburari de coagulare, lupusul, diabetul zaharat, poliartrita reumatoida, colita produsa de iradierea pentru tumori rectale sau uterine

  • uneori , chiar medicamentele utilizate frecvent de varstnici pot duce la ischemie colonica: Digoxinul

La tineri cauzele sunt altele:

1.contraceptivele orale

2.traumatisme abdominale

3.lupus, boli de sange cu tulburari de coagulare

4.cauze necunoscute

Simptomele sunt destul de tipice:
aparitia brusca a durerilor tip colica in partea stanga a abdomenului,urmate de scaune diareice cu sange rosu sau partial digerat. Uneori se elimina sangele fara a avea si scaun.

Investigatiile necesare diagnosticului sunt:

1.radiografia abdominala pe gol ce poate releva un aspect caracteristic al colonului ischemic

2.colonoscopia cu prelevare de biopsii, atunci cand medicul considera aceasta oportuna

Complicatiile ce pot apare in evolutia colitei ischemice sunt determinate de severitatea si extensia leziunilor: megacolon toxic (vezi bolile inflamatorii intestinale),peritonita si stenozele colonice (la distanta de la episodul acut ischemic).

Insa, majoritatea episoadelor de ischemie colonica sunt blande, cu revenire la normal rapida.Daca afectiunea cauzatoare persista, e posibila recidiva bolii.

Tratamentul se efctueaza in spital, necesitand reechilibrare hidrica, electrolitica, antibiotice, repaus digestiv si, uneori, interventie chirurgicala (mai ales cand apar complicatiile severe).

 

Bolile inflamatorii intestinale - Rectocolita ulcero-hemoragica si boala Crohn

 

Aceste afectiuni, de cauza necunoscuta, au o frecventa in crestere, apar fie la tineri (15-25 ani), fie la varsta a doua (55-65 ani) si au agregare familiala, rudele de gradul I avand risc de a face aceste boli.

Evolutia lor este discontinua, cu perioade de acutizare declansate de diferiti factori, urmate de perioade de acalmie (remisiune), uneori chiar completa, a bolii. Puseele pot fi la randul lor de severitate blanda, medie sau mare, tratamentul stabilindu-se in functie de aceasta.

Un mic procent din aceste boli inflamatorii nu apartin nici uneia din ele in mod clar, denumindu-se colite nedeterminate si necesitand explorare cu videocapsula (vezi metode de investigatie).


RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGICA

 

Pe un fond genetic predispozant, actiunea unor factori infectiosi, din alimente sau autoimuni duc la aparitia unor leziuni (inflamatie, ulceratii) exclusiv colonice.Frecvent, este afectat initial rectul, apoi leziunile progreseaza pe colon, uneori chiar pana la afectarea lui in totalitate.


Simptomele caracteristice sunt reprezentate de:

1.diareea cu numeroase scaune (de la 4 pana la 20/24 ore), ziua si noaptea, dar cu volum mic. Afectand in special rectul terminal, uneori poate determina pierderi involuntare de materii fecale (incontinenta fecala)

2.hemoragia digestiva inferioara exteriorizata ca sange rosu, asemanator celui din hemoroizi sau sange partial digerat, amestecat cu puroi si materii fecale- gravitatea sangerarii fiind in functie de severitatea leziunilor.

Alte simptome ce pot apare: febra, scadere in greutate, lipsa de putere, deshidratare, paloare, dureri abdominale marite de consumul de alimente si de evacuarea scaunului.



Explorarile sunt urmatoarele:

1.colonoscopia totala- evidentiaza severitatea leziunilor, extensia lor pe colon, eventualele complicatii, se pot preleva biopsii

2.Irigografia- releva aspect tipic al mucoasei colonice

3.Examenul histopatologic- evidentiaza anumite modificari caracteristice rectocolitei



Complicatiile ce pot apare:

1.hemoragia digestiva inferioara severa

2.stenozele colonice, ce apar dupa pusee severe, prin vindecarea cu cicatrizare (fibrozare) a zonelor afectate

3.cancerul colonic- cu cat boala este mai veche si mai extinsa, riscul de aparitie al cancerului colonic creste. De aceea, pacientii diagnosticati cu rectocolita intra intr-un program de supraveghere endoscopica periodica pentru decelarea la timp a transformarilor maligne. Riscul de cancer colonic la rectocolita este chiar mai mare decat la boala Crohn.

4.megacolonul toxic- complicatie acuta grava ce apare uneori in cazul puseelor severe si extinse. Inseamna dilatarea extrema a colonului asociata cu alterarea starii generale a pacientului.

5.perforatia colonului cu peritonita secundara- uneori, dilatarea colonica din megacolon este atat de mare incat practic se rupe peretele acestuia, cu deversarea continutului colonic in cavitatea peritoneala

6.simptome extradigestive, ce pot apare inaintea puseului de boala, odata cu acesta, dupa el sau chiar fara sa existe acutizarea bolii. In rectocolita, pacientii se pot plange de dureri ale articulatiilor, de aparitia unor leziuni pe piele, de afectare oculara, hepatica sau de tromboze venoase.

Tratamentul

se moduleaza in functie de extensia leziunilor, de severitatea puseului si de prezenta sau absenta acutizarii bolii.Principalele medicamente folosite sunt:

1.derivatii de acid aminosalicilic (prescurtarea farmacologica este 5 ASA)-Salazopirina, Salofalk, ce se pot administra pe gura, ca supozitoare sau microclisme. Reactiile adverse ce pot apare sunt de obicei digestive (greata, varsaturi, diaree) si anemie prin scaderea acidului folic. De aceea, tratamentul cu aceste medicamente se completeaza cu administrarea de acid folic.

2.corticoizii-Prednison, Metil-Prednisolon, Budenofalk se administreaza pe gura, injectabil (in puseele severe) sau ca microclisme. Deoarece dozele se scad progresiv, trebuie avut mare atentie la indicatiile medicului!Derivatii corticoizi se administreaza dupa-masa si dupa un protector gastric (pot duce la gastrite sau ulcer), dimineata iar in timpul tratamentului se va manca fara adaos de sare in mancare (nesarat deoarece retin apa si pot determina aparitia edemelor si a hipertensiunii arteriale) si fara dulciuri concentrate in exces, favorizand hiperglicemia si diabetul zaharat.

3.imunomodulatori-Ciclosporina este medicamentul de ales in rectocolita, dar care trebuie atent monitorizat deoarece determina afectarea functiei renale si hipertensiune daca nivelul ei sangvin depaseste o anumita valoare. Se mai poate folosi si Azatioprina (poate determina anemie, leucocite si trombocite scazute, cresteri ale transaminazelor)

4.biomodulatori-Infliximab (Remicade) si derivatii lui, ce sunt de fapt niste anticorpi anti raspuns inflamator. Se administreaza sub forma de perfuzie, la intervale saptamanale bine stabilite. Creste predispozitia la infectii (chiar severe) iar pe durata perfuziei trebuie monitorizat pacientul deoarece poate da lipsa de aer, angor pectoral, urticarie sau variatii tensionale.

5.chirurgia- fie in urgenta in caz de megacolon toxic, perforatie sau hemoragie severa, fie la rece, pentru formele rezistente la tratament medicamentos sau pentru prevenirea aparitiei cancerului colonic. Colectomia, adica rezectia partii de colon afectata (colectomie subtotala) sau extirparea chiar a intregului colon (colectomie totala) este curativa, pacientul vindecandu-se complet dupa aceasta.



BOALA CROHN

Factorii de aparitie sunt aceeasi ca si la rectocolita, cu deosebirea ca:

- boala afecteaza in principal partea terminala a intestinului subtire, dar se poate localiza la orice segment al tubului digestiv

-fumatul agraveaza leziunile, in timp ce la rectocolita are efect benefic

-interventia chirurgicala nu vindeca boala, ea recidivand pe alt segment digestiv

Simptomele

caracteristice sunt reprezentate de:

1.diareea diurna si nocturna, cu scaun de volum mic, daca este afectat colonul sau de volum mare, daca este afectat intestinul subtire

2.durerea abdominala cu aceleasi caracteristici ca la rectocolita

3.sangerarea pe fund

4.scaderea in greutate

5.febra

in plus, pot apare:

- dificultate la inghitire si chiar durere la inghitire, in cazul afectarii esofagiene

-durere ulceroasa, sangerare pe gura cu sange rosu sau negricios, pancreatita acuta, in cazul afectarii gastroduodenale

-fisuri, fistule, ulceratii in jurul anusului, afectarea perianala fiind frecventa in boala Crohn



Explorarile

necesare diagnosticului sunt aceleasi ca la rectocolita, cu mentiunea ca este obligatorie si endoscopia digestiva superioara, datorita afectarii frecvente eso-gastro-duodenale in boala Crohn.Pentru explorarea leziunilor ano-rectale este indicat RMN pelvin sau ecoendoscopia (vezi metode de investigare).

Complicatiile ce pot surveni in evolutie sunt:

1.abcesele de cavitate abdominala sau perianale

2.fistulele intre tubul digestiv si aparatul genital sau urinar

3.stenozele, mult mai frecvente decat in rectocolita, sunt lungi si inguste ducand la simptome de subocluzie (colici abdominale intense care se linistesc dupa trecerea continutului intestinal, cu zgomot, prin zona ingustata)

4.fisuri, abcese, fistule perianale

5.cancerul colonic- apare mai rar decat in rectocolita, dar necesita evaluare periodica endoscopica pentru depistare precoce ca si la rectocolita

6.dureri articulare, eruptii cutanate, afectare oculara, hepatica, urinara si trombotica. Hemoragia digestiva inferioara si megacolonul toxic apar rar in boala Crohn.


Tratamentul

este aplicat, ca si la rectocolita, in functie de severitatea puseului si de extensia leziunilor.Se folosesc aceleasi medicamente ca si la rectocolita, Azatioprina fiind imunomodulatorul de ales si nu Ciclosporina (atunci cand este cazul).

Chirurgia se aplica de urgenta in ocluzie, pentru drenajul abceselor sau la rece, in cazurile rezistente la tratament medicamentos. Pentru dilatarea stenozelor accesibile se poate folosi si metoda endoscopica.

Fistulele perianale beneficiaza de tratament antibiotic, Azatioprina si Infliximab, chirurgia ramanand a fi aplicata formelor rezistente de boala.



STIRI DE ULTIMA ORA

La AGA Annual Meeting (Intrunirea anuala a Asociatiei gastro Americane) din octombrie 2007, studiile efectuate in clinicile din USA cu Mesalamina (derivat de 5 ASA)- Pentasa ca denumire comerciala, utilizat zilnic in doza mica in bolile inflamatorii intestinale, se pare ca poate reduce riscul de aparitie al cancerului colonic cu pana la 90%.

 

Polipii colonici

 

Reprezinta formatiuni provenite din mucoasa colonului, care “atarna” in interiorul acestuia, pot sangera si, cel mai important, unii din ei evolueaza la cancer colonic daca nu sunt extrasi.

Frecventa lor este mai mare decat se crede, mai ales dupa 50 de ani, dar, deoarece majoritatea nu sunt simptomatici, nu sunt diagnosticati niciodata sau sunt descoperiti accidental, la colonoscopia efectuata in alt scop.

Se pare ca aparitia si dezvoltarea lor este influentata de un teren genetic predispozant stimulat de alimentatia dezechilibrata, bogata in calorii, grasimi animale si saraca in fibre vegetale, vitamine si oligoelemente (zinc, seleniu).Polipii cu potential de evolutie la cancer colonic sunt cei adenomatosi. Acest lucru inseamna aspectul lor histologic la microscop. Pentru a putea sti ce fel de polip este, acesta trebuie biopsiat, deci efectuata colonoscopia si biopsiati toti polipii intalniti!

Tratamentul de urmat atunci cand au fost diagnosticati polipi colonici adenomatosi la colonoscopia cu biopsie este polipectomia endoscopica, adica extragerea acestora in cursul colonoscopiei ,prin rezectie cu ajutorul unei mici anse.


Uneori, cand polipul este foarte mare sau la examenul histologic s-au evidentiat zone de cancer la nivelul lui, rezectia chirurgicala este tratamentul cel mai bun pentru a avea sanse maxime de vindecare.

Dupa ce un pacient a fost diagnosticat cu polipi colonici adenomatosi care au fost extrasi colonoscopic sau chirurgical trebuie sa revina la controale colonoscopice periodice, stabilite de gastroenterolog, deoarece are risc de a mai face astfel de polipi in cursul vietii!In medie, intervalul necesar malignizarii unui polip mic (pana in 5 mm) este de aproximativ 10 ani.

Un caz special, rar, il reprezinta sindroamele de polipoza colonica. Acest lucru semnifica prezenta a numerosi polipi colonici in asociere cu polipi prezenti pe tot tubul digestiv si cu alte leziuni ale unor organe decat cele gastrointestinale, majoritatea acestor boli fiind ereditare. Riscul de cancerizare al acestor polipi este mult mai mare decat al polipilor unici, astfel ca acesti pacienti precum si familiile lor vor fi luati in evidenta din copilarie la pediatru si apoi la gastroenterolog, tratamentul optim fiind de regula rezectia chirurgicala a zonei cu polipi sau chiar scoaterea intregului colon. Si urmarirea endoscopica ulterioara trebuie efectuata cu toata seriozitatea!In cazul sindroamelor de polipoza colonica, datorita modificarilor genetice, acest interval polip-cancer este scurtat si de aceea acesti pacienti vor efectua colonoscopiile de control la 1-2 ani, in loc de 3-5 ani.

STIRI DE ULTIMA ORA

La AGA Annual Meeting (Intrunirea anuala a Asociatiei gastro Americane) din octombrie 2007, s-a evidentiat corelatia stransa intre numarul polipilor adenomatosi si riscul de cancer colonic. Astfel, un numar de peste 3 polipi colonici din acest tip histologic gasiti la clonoscopie, indiferent de dimensiunile lor, creste riscul de recurenta neoplazica (cu cat sunt mai multi, posibilitatea ca mai multi din ei sa se transforme in cancer e mai mare).

 

Cancerul colonic


Frecventa acestuia este intr-o continua crestere in Romania

dar si in lume. De exemplu, in Europa reprezinta a doua cauza de mortalitate prin cancer dupa cel pulmonar la barbati si cel de san la femei.S-a constat ca este favorizat de factori:

 

 neinfluentabili (asupra carora nu putem interveni)

  • inaintarea in varsta (dupa 40 ani frecventa cancerului colonic creste mult fata de varstele tinere)

  • predispozitia genetica pentru a face acest tip de cancer si care poate fi:
    1. individuala (adica boala apare la o persoana sanatoasa, fara cazuri de cancer colonic in familie)

    2. familiala (persoana are cazuri de cancer colonic sau sindroame de polipoza colonica in familie), cu risc evident mult mai mare decat cea individuala
  • istoricul personal de polipi colonici de un anumit tip anatomopatologic (care evolueaza frecvent la cancer)

  • istoricul personal de boli inflamatorii colonice (maladii autoimune cu mare risc de cancerizare atunci cand evolueaza de ani buni si sunt severe): rectocolita ulcero-hemoragica si boala Crohn
  •  
  • influentabili
    • dieta dezechilibrata, cu exces de dulciuri rafinate, grasimi si saraca in fructe si legume proaspete

Datorita frecventei in continua crestere si prezentei a numerosi factori favorizanti,

controlul periodic la gastroenterolog devine imperios necesar:

  • in zonele cu incidenta mare a cancerului colonic se recomanda efectuarea unei colonoscopii la fiecare 10 ani, incepand de la varsta de 50 ani

  • colonoscopia va fi efectuata la un interval de timp stabilit de gastroenterolog pentru persoanele ce au un risc mare: cele cu polipi colonici, cele cu boli inflamatorii intestinale, cele cu cazuri de cancer colonic sau polipoza colonica in familie

Majoritatea cancerelor colonice apar la nivelul rectului, sigmoidului si colonului ascendent, dar pot fi localizate la orice nivel pe traiectul intregului colon, uneori chiar pot fi prezente doua cancere simultane in zone diferite ale colonului.

Inmultirea celulelor canceroase are loc relativ lent, in aproximativ 5 ani de la aparitia primei astfel de celule pacientul incepand sa prezinte simptome:

  • la debut poate fi vorba doar de un sindrom dispeptic si de sangerari pe fund, nevizibile cu ochiul liber, astfel ca, nefiind alarmat, pacientul nu se adreseaza medicului si va deveni constient ca ceva nu e in regula atunci cand:
    1. apare oboseala, anemia, durerile abdominale intense, chiar noaptea, trezindu-l din somn, tulburarile de tranzit gen diaree sau constipatie si sangerarea vizibila, cu sange rosu curat sau mai negricios, la sfarsitul scaunului sau amestecat cu materiile fecale. Chiar daca sunt prezenti hemoroizii trebuie sa ne prezentam la medicul gastroenterolog, care poate face diferenta dintre sangerarea prin hemoroizi si cea prin cancer colonic, cu ajutorul colonoscopiei

    2. in stadiul final al bolii apar metastazele in diferite organe cu marirea ficatului, edeme la picioare, lichid in burta (ascita produsa de metastaze peritoneale), dureri osoase, lipsa de aer si chiar ocluzie intestinala (incurcatura de mate). Cancerul de rect se poate intinde la organele vecine (vezica urinara, vagin, uter, prostata). Atunci cand invadeaza plexul nervos sacrat duce la dureri de coloana sacrata intense.

Diagnosticul cuprinde:

 

  • dozarea ACE (antigen carcinoembrionar) in sange

  • testul Hemoccult din materiile fecale (determina calitativ prezenta sangelui in scaun)

  • rectosigmoidoscopia ce vizualizeaza si poate preleva biopsii din cancerul de rect sau sigmoid

  • colonoscopia care vede cancerul colonic indiferent de localizare si preleveaza biopsii

  • irigografia se foloseste mai mult la persoanele in varsta ce nu ar suporta colonoscopia, dar nu poate lua biopsiile necesare stabilirii ulterioare a tratamentului

  • colotomografia reprezinta o metoda eleganta de vizualizare a colonului prin efectuarea unei tomografii computerizate dupa insuflarea de aer in colon. Nu se pot preleva insa biopsii

  • RMN de pelvis pune in evident cancerul de rect si invazia lui in organele vecine


Complicatiile

ce pot apare in evolutia cancerului colonic si care duc uneori la diagnosticul bolii sunt:

- ocluzia intestinala, cea mai frecventa complicatie ce aduce pacientul la camera de garda si care necesita interventie chirurgicala. Unii pacienti refuza rezectia tumorii la momentul diagnosticului, dar ajung apoi sa fie operati in urgenta pentru ocluzie intestinala, sansele de supravietuire postoperatorii fiind mult mai mici decat daca se intervenea initial. Din pacate, nu exista nici un regim sau tratament care sa previna dezvoltarea ocluziei, deoarece tumora creste continuu si doar extirparea chirurgicala este suficient de eficienta pentru \"deblocarea\" intestinului.

- hemoragia digestiva inferioara, frecvent neexteriorizata vizibil dar pusa in evidenta prin anemia feripriva secundara. Uneori, poate apare insa hematochezia sau melena (vezi hemoragiile digestive).

- perforatia tumorii la nivelul peretelui colonic, cu peritonita secundara severa

- invazia la organele vecine, in functie de localizarea tumorii (stomac, ficat, duoden, lojele renale, vezica urinara, vagin, etc)

Tratamentul este nuantat pentru fiecare pacient in parte, functie de starea lui generala, de invazia cancerului la organele vecine si de prezenta sau absenta metastazelor. Metodele de tratament cuprind:

 

  • chirurgia pentru rezectia partii de colon afectate
  • -colectomie subtotala in limite de siguranta oncologica (adica se extirpa din colon cat e necesar astfel incat ce ramane sa nu aibe deloc celule canceroase). Pentru colonul stang, rezectia se numeste hemicolectomie stanga cu anastomza capetelor restante: transvers si sigmoid iar pentru colonul drept este vorba despre hemicolectomie dreapta cu ileotransversoanastomoza.In cazul afectarii rectului, distanta ramasa de la locul rezectiei la orificiul anal este cruciala pentru lasarea anusului contra naturii (ACN) permanent sau temporar. Daca distanta este sub 5 cm, atunci pacientul va ramane cu punga de colostoma permanenta\

  • citostaticele administrate injectabil sau sub forma de pastile- cea mai folosita schema este cea cu 5 fluorouracil si calciu leucovorin in perfuzie timp de 3-5 zile cura (usor de suportat), repetata pana la 6 luni dar exista numeroase alte asocieri citostatice, in functie de stadiul la care a fost diagnosticata boala si de raspunsul pacientului la terapie

  • razele- folosite mai ales pentru cancerul de rect inainte de efectuarea operatiei

  • tratamentul paleativ- se indica atunci cand starea generala si analizele biologice ale pacientului nu mai permit administrarea chimioterapiei, deci in stadiul terminal si se refera in principal la calmarea durerii prin administrarea gradata de antalgice initial minore (Algocalmin, Piafen) apoi Tramadol, Mialgin pana la preparate morfinice

 

Concluzii: Cancerul colonic este la ora actuala o boala cu frecventa crescuta, ce determina simptome relativ tardiv, este agresiva si rezistenta la chimio si radioterapie. Supravietuirea depinde de stadiul in care a fost diagnosticata boala si de starea de sanatate a pacientului: daca este descoperit in stadiul incipient, cand e afectata doar mucoasa superficiala a colonului, putem vorbi chiar de vindecare dupa tratament chirurgical; daca este diagnosticat cand tumora a cuprins aproape tot peretele colonic dar nu are inca metastaze, cu tratament chirurgical si citostatice supravietuirea poate atinge 2-3 ani (in cele din urma apar metastaze) in majoritatea cazurilor insa, atunci cand pacientul se prezinta cu cancer colo-rectal stadiul IV adica cu metastaze evidente la ecografie sau radiografia pulmonara si cu stare de nutritie precara (extrem de slab), supravietuirea este maxim 4-6 luni.De aceea lupta impotriva acestui flagel contine pe primul plan controlul periodic la gastroenterolog, dupa varsta de 40-50 ani, chiar daca nu ne supara nimic, diagnosticul precoce putandu-ne salva viata!

STIRI DE ULTIMA ORA: La congresul Asociatiei Americane de Gastroenterologie din octombrie 2008 a fost remarcat un studiu efectuat asupra a peste 50.000 persoane din USA ce au fost monitorizate timp de 1 an. S-a constatat ca peste 1000 din acestea au fost diagnosticate cu sindrom metabolic (asociere dintre obezitate, diabet, hipertensiune, dislipidemie) iar din acesti pacienti, peste 350 au avut sau au fost diagnosticati in acel interval cu cancer colo-rectal. Concluzia cercetatorilor americani a fost ca din cei cu sindrom  metabolic, aproximativ 75% au risc de a face in cursul vietii cancer colonic sau rectal.

 

Sindromul de intestin iritabil

 

Constituie in zilele noastre una din cele mai frecvente patologii gastrointestinale, cauzata in principal de stressul cotidian. Uneori apare dupa o infectie virala sau bacteriana intestinala.

Diagnosticul acestui sindrom este prin excluderea altor boli ce pot determina aceleasi simptome cu acesta.

De obicei pacientii sunt anxiosi, prezinta senzatia de \"nod in gat\", se tem ca au o boala grava si se plang de:

  • constipatie sau diaree sau alternanta celor doua

  • balonari si bolboroseli in burta

  • dureri in tot abdomenul sau deasupra pubisului

Constipatia inseamna scaun tare, eliminat cu efort sau un scaun evacuat la mai mult de 2 zile. In intestinul iritabil se poate evidentia sange rosu la sfarsitul scaunului prin prezenta concomitenta a hemoroizilor. Deoarece frecvent in acaesta afectiune miscarile colonului sunt intense, materiile fecale se pot fragmenta in cursul procesului de evacuare a lor, astfel incat scaunul sa aibe aspect de creion, panglica sau \"cacareze de oaie\". De notat ca acest aspect particular poate apare si in cancerul de rect, cand datorita tumorii care se dezvolta in interiorul intestinului, fecalele nu mai au prea mult loc de trecere si atunci se elimina sub forma de panglica subtira sau creion. Pentru a face diferenta dintre cele doua afectiuni, trebuie consultat medicul specialist.

Desigur ca daca suntem diagnosticati cu sindrom de intestin iritabil putem face la un moment dat si cancer colo-rectal (una din manifestarile acestuia este eliminarea de scaune cu sange) fara ca cele doua afectiuni sa aibe vreo legatura una cu cealalta. De aceea e obligatoriu efectuarea colonoscopiei , mai ales dupa 40-50 ani sau daca apar simptome severe (sange in scaun, scadere in greutate mare, dureri abdominale importante).

Diareea este de obicei exploziva, pacientul trebuind sa fuga la toaleta, cu multe gaze, uneori cu fragmente de alimente nedigerate. Numim diaree eliminarea a mai mult de 3 scaune in 24 ore. De multe ori pacientii descriu eliminarea a 2-3 scaune dimineata, ulterior nemaiavand nici un scaun pe parcursul zilei.

Va trebui efectuata coprocultura si coproparazitologia pentru excluderea unei infectii intestinale., hormonii tiroidieni deoarece hipertiroidia evolueaza cu diaree si colonoscopia pentru excluderea polipilor sau a cancerului colo-rectal.

Diareea din sindromul de intestin iritabil nu va contine niciodata sange, decat in cazul hemoroizilor iritati de scaunele acide si nici nu apare noaptea, decat foarte rar.

Balonarile si bolboroselile sunt percepute ca fiind excesive si jenante. Unii pacienti nu pot iesi in societate datorita zgomotelor intestinale intense. In fapt, cantitatea de gaz din intestine este similara cu cea a persoanelor sanatoase, dar datorita tulburarilor de sensibilitate la nivel intestinal, este perceputa ca fiind mult prea mare.Balonarea si bolboroselile pot fi resimtite in capul pieptului, pacientul crezand ca este bolnav de stomac si luand gastroprotectoare care nu-l ajuta decat partial sau deloc. De fapt, gazele si materiile fecale din colonul transvers determina aceste simptome.  Apare dupa ingestia de alimente (nu pot sa manac nimic ca ma umflu) sau chiar fara sa fi mancat ceva.

Durerea apare prin hipersensibilitatea intestinelor la gazul din ele, este descrisa diferit de fiecare pacient (ca o intepatura, ca un junghi, ca o arsura), apare dupa ingestia de alimente sau chiar fara sa fi mancat nimic si este calmata de eliminarea scaunelor. Ca localizare, este variabila de la pacient la pacient dar se modifica in timp si la acelasi pacient: in capul pieptului, perceputa ca o balonare, jena sau durere; in jurul buricului; in dreapta (confundata deseori cu afectiunile ficatului sau colecistului) sau in stanga sub coaste si chiar poate fi resimtita pe interiorul rectului, fara a fi vorba despre o complicatie a hemoroizilor (tromboza).In intestinul iritabil durerea nu scoala pacientul din somn.

Orice durere care-si schimba caracterul sau se asociaza cu scadere in greutate importanta trebuie investigata prin colonoscopie deoarece poate fi determinata de un cancer colo-rectal!

Deoarece simptomele sunt descrise variat de la un pacient la altul si se modifica in timp la acelasi pacient (de exemplu era constipat iar acum are diaree), uneori semnele de aparitie a unei boli grave sunt trecute cu vederea,astfel ca este bine ca diagnosticul sa fie pus de un gastroenterolog, care va sti ce investigatii sunt necesare.


Sindromul de intestin iritabil nu are complicatii si nu evolueaza niciodata la cancer colo-rectal! Tratamentul consta in :

  • regim adaptat situatiei (constipatie sau diaree)

  • medicamente pentru reglarea miscarilor intestinale, pentru absorbtia gazului precum si anxiolitice pentru diminuarea stressului

 

Diverticuloza colonica

 

Diverticulii sunt mici pungute de mucoasa ce herniaza prin zonele musculare cu tonus scazut ale colonului. Apar de regula la nivelul sigmoidului si colonului descendent (stang).

Dezvoltarea lor se datoreaza scaderii tonusului musculaturii peretelui colonic odata cu varsta, asociat cu constipatia, ce creste presiunea din interiorul colonului in timpul efortului de evacuare al scaunului.

De aceea diverticuloza este frecventa in Romania iar cu cat se inainteaza in varsta, probabilitatea de a face diverticuli colonici creste.


Simptomele ce pot apare sunt:

  • nici unele, mai rar ce-i drept

  • balonare, constipatie, uneori dureri abdominale ce sunt calmate de eliminarea scaunului

Desi nu pare cine stie ce boala grava, diverticuloza colonica se poate complica in unele cazuri cu:

  • inflamatia diverticulului, numita diverticulita

  • sangerare din diverticul

  • sindrom de poluare bacteriana

Diagnosticul se pune pe irigografie, care evidentiaza foarte bine diverticulii. Aceastia se observa si la colonoscopie, explorare ce poate diferentia mai exact daca sangerarea provine de la un diverticul , de la un cancer colo-rectal (prezenta diverticulilor nu exclude prezenta concomitenta a cancerului!) sau de la o angiodisplazie (pete vasculare ce sangereaza usor si apar frecvent la varstnici).

Pe de alta parte, colonoscopia poate avea un risc mai ridicat decat irigografia la varstnicii cardiaci sau cu probleme pulmonare severe.

Cea mai frecventa complicatie a diverticulilor colonici este diverticulita, ce apare prin infectarea diverticului cu bacteriile din materiile fecale ce stagneaza in el. Ne putem gandi la asa ceva cand durerile de burta sunt mai mari decat de obicei si nu trec cu antalgicele uzuale, cand apare febra, diareea si uneori, urinam des.

La analizele de sange se pun in evidenta leucocite crescute, fibrinogen si proteina C reactiva crescuta, toate semne de inflamatie. Deoarece in puseul de diverticulita peretele colonic al diverticulului este fragil, nu se va face irigografie sau colonoscopie deoarece exista riscul de perforatie cu peritonita. Diagnosticul se pune prin ecografie abdominala sau tomografie.

Trebuie mers la gastroenterolog cand apar manifestarile de mai sus, deoarece tratamentul este nuantat, in functie de gravitatea puseului iar medicul va sti sa diferentieze un atac bland, ce se poate trata ambulator, de unul sever, ce necesita internare. Pentru a se evita aparitia diverticulitei sau a altor pusee atunci cand am avut deja unul (frecvent primul atac e urmat de altele si atunci trebuie intervenit chirurgical cu scoaterea bucatii de colon cu diverticuli) pacientul diagnosticat cu diverticuloza colonica va lua in fiecare luna antibiotice pentru sterilizarea florei intestinale (Ciprofloxacina, Rifaximin) si va avea grija sa aibe scaun zilnic.

O alta complicatie posibila, dar mai rara decat infectia, este hemoragia diverticulara cu sange rosu, neamestecat cu materiile fecale, dar in cantitate mai mare decat la hemoroizi. Trebuie retinut ca diverticulita nu determina sangerare si niciodata nu va duce la instalarea anemiei feriprive (prin lipsa de fier-sideremie scazuta)!

Orice anemie feripriva diagnosticata la un pacient cu diverticuli colonici, chiar daca a avut episoade de sangerare diverticulara, trebuie sa ne puna problema existentei unui polip, a unei angiodisplazii sau a cancerului si va trebui efectuata colonoscopia pentru a vedea care din acestea trei este cauza anemiei! De regula sangerarea se opreste de la sine, rare fiind cazurile ce necesita chirurgie de urgenta cu extirparea zonei cu probleme.

Sindromul de poluare bacteriana inseamna aparitia balonarilor, borboroselilor, a diareii, a starii generale proaste prin inmultirea bacteriilor colonice in acesti diverticuli. Pentru evitarea acestor simptome trebuie luat antibiotic gen Ciprofloxacina, Norfloxacina sau Rifaximin (Normix) in fiecare luna.

In mare, trebuie retinut ca la varstnici trebuie diagnosticata printr-o metoda imagistica (irigografie, colonoscopie) sursa simptomelor tip balonare, dureri abdominale, constipatie si mai ales sangerare pe fund deoarece frecventa cancerului colo-rectal este in crestere!

 

 

Constipatia


Reprezinta o problema de larg interes in zilele noastre prin frecventa ei in crestere.

De cele mai multe ori se datoreaza sedentarismului, alimentatiei bogate in produsi rafinati si sarace in fibre vegetale, dar poate fi si manifestarea unor boli digestive dintre cele mai grave.

Ca sa intelegem mecanismul de aparitie al constipatiei vom imparti cauzele determinante in 3 mari categorii:

  1. Foarte frecventa la femeia varstnica, sedentara, obeza, cu multe nasteri (astfel incat musculatura perineului nu mai functioneaza eficient), eventual care are si un colon lung sau lung si cu diametru mare (asa numitul dolicocolon sau megadolicocolon) si care a abuzat de laxative, de antispastice (tip No-spa), de antidepresive, preparate de fier, blocante de calciu (gen Nifedipin), analgezice

  2. Apare in boli ale altor aparate si sisteme decat cel digestiv : boli neurologice ca Parkinson sau accidente vasculare cerebrale, boli endocrine ca hipotiroidia, diabetul zaharat , in patologie ovariana (anexite),in litiaza renala (pietre la rinichi), in sarcina si uneori se ramane cu constipatie dupa nastere sau apare in unele boli digestive (ulcerul duodenal, litiaza biliara)

  3. Problema semnificativa este aparitia constipatiei prin diferite boli ano-rectale (polipi sau cancere). De aceea orice constipatie recent aparuta sau agravata sau care a dus la scadere in greutate mare, cu sangerari pe fund (chiar daca bolnavul se stie cu hemoroizi) trebuie explorata prin colonoscopie sau irigografic ,daca nu se poate efectua colonoscopia sau starea cardiopulmonara a pacientului nu permite efectuarea acesteia.

Simptomele ce apar in constipatie:

-scaun dur ,ce se evacueaza greu,

-senzatia de evacuare incompleta si ca trebuie sa ne mai ducem la baie ca sa mai evacuam,

-perioade cu dureri abdominale mai ales deasupra pubisului,

-uneori pot apare dureri ascutite sau arsuri pe interiorul rectului iar scaunul poate fi fragmentat, ca niste cacareze de oaie prin deshidratarea intensa a materiilor fecale sau apare un bol fecal atat de mare incat nu poate fi eliminat decat cu ajutor (fecalom).

Complicatiile constipatiei:

 

  • sangerare pe fund cu sange rosu prin hemoroizi sau fisuri. Intotdeauna trebuie exclusa prezenta polipilor sau a cancerului colo-rectal prin colonoscopie deoarece prezenta hemoroizilor nu exclude prezenta concomitenta a acestei boli severe!

  • diverticuloza colonica (mici pungute herniare de mucoasa colonica in care pot stagna materii fecale si uneori se pot infecta)

Constipatia functionala se poate asocia cu boala de reflux gastroesofagian, cu sindromul dispeptic sau cu sindromul de intestin iritabil.

Tratamentul consta in:

 

  • regim igieno-dietetic bogat in fibre vegetale

  • educarea reflexului de defecatie- evacuarea scaunului la ora fixa

  • medicamente: ulei de parafina, Lactuloza, Forlax, Dulcolax, supozitoare cu glicerina. Ceaiul de crusin este contraindicat deoarece ste foarte iritant la nivelul mucoasei colonice, ca si clismele cu cafea

  • tratamentul bolilor cauzatoare, atunci cand sunt diagnosticate

Email : db@gastromed.ro

Copyright © GastroMed.ro 2008 - 2014 Toate drepturile rezervate.