Deriva din hepatita acuta cu virus B ce persista peste 6 luni. Contactata la adult are doar 5% risc de cronicizare, in schimb, transmisa la nou-nascut de mama infectata, determina hepatita cronica in peste 90% din cazuri.

Caile de transmisie cele mai frecvente pentru virusul hepatitic B sunt: sangele si produsele de sange infectate, sexul neprotejat cu o persoana infectata si transmiterea de la mama la fat (momentul nasterii este cel mai infectant).

Virusul hepatitic B contine mai multi antigeni (particule din componenta sa) cu roluri diferite in evolutia hepatitei:

-antigenul HBs (Australia)-este pozitiv atat in infectia acuta cat si cea cronica.Determinarea doar a sa nu poate stabili exact tipul infectiei.

-antigenul HBe- mama care prezinta acest antigen va infecta fatul deoarece pozitivitatea sa semnifica un inalt grad de multiplicare (replicare) virala, deci o infectivitate crescuta. Exista situatii cand acest antigen este negativ dar virusul este prezent si inalt replicativ (transaminaze crescute). Acest lucru este posibil prin aparitia unei mutante virale si reprezinta un tip sever de hepatita cronica.Din pacate, majoritatea cazurilor de hepatita cronica cu virus B din Romania sunt cu antigen HBe negativ.

-antigenul HBc- prezenta sa semnifica boala severa. Nu se dozeaza in mod uzual din sangele pacientilor deoarece se gaseste mai mult in celulele ficatului.

Determinarea doar a acestor antigene nu este suficienta pentru a stabili forma evolutiva a infectiei cu virusul B, ci sunt necesare dozarea in sange si a anticorpilor:

-antiHBe- virusul are o rata de inmultire scazuta, deci riscul de infectivitate scazut

-antiHBc-tip Imunoglobulina M apare in infectia acuta iar tip imunoglobulina G in infectia cronica si vindecare

-antiHBs- semnifica dobandirea imunitatii fata de virusul B

De asemenea, pentru a stabili nivelul de multiplicare al virusului se foloseste dozarea in sange a ADN-ului virusului B.

In mod frecvent, infectia cu virus B se asociaza infectiei cu virus D, uneori si cu virus C sau chiar HIV. Virusul D nu poate duce la o hepatita cronica fara sa existe si infectie cu virus B in acel organism.Prezenta lui se face prin determinarea antigenului VHD in sange.

Evolutia infectiei virale acute: Dupa un episod de hepatita acuta B, virusul poate:

1. ramane latent in organism (nu determina simptome clinice iar transaminazele sunt normale)dar se poate trasmite, stare denumita purtator cronic inactiv

2. se poate multiplica in special in ficat ducand in timp la leziuni tip hepatita cronica (activa)

3. 1/3 din cei infectati cu virusul B vor evolua la stadiul de ciroza si cancer hepatic. 60% din hepatocarcinoame se grefeaza pe ficatul infectat cu virusul B.

Simptomele hepatitei cronice cu virus B sunt fruste si nu apar la toti pacientii: oboseala, somnolenta accentuata, jena in dreapta sub coaste, dispepsie, cu obiectivarea clinica a ficatului marit (hepatomegalie).

Pentru a beneficia de tratament specific antiviral,singurul in masura sa vindece boala, trebuie determinat nivelul transaminazelor, spectrul complet al antigenelor si anticorpilor, viremia (nivelul AND-ului VHB) si punctia biopsie hepatica (vezi metode de investigatie) pentru decelarea prezentei si severitatii afectarii ficatului.In cazul in care analizele de mai sus sugereaza o hepatita la limita cu ciroza sau pe parcursul evolutiei bolii se suspicioneaza agravarea spre ciroza, se efectueaza endoscopia digestiva superioara pentru decelarea varicelor esofagiene si a gradului acestora, atunci cand exista.

Desi se pot administra hepatoprotectoare de tipul Silimarina, Liv52, Essentiale, tratamentul antiviral este cel specific infectiei .Medicamentele folosite sunt:

-interferonii clasici si cei pegilati (PegIntron si Pegasys)

-Lamivudina (Zeffix) si derivati

-Adefovir si derivati (Entecavir)

Durata tratamentului variaza intre 6 luni si un an in functie de severitatea infectiei si de raspunsul la tratament. Ciroza hepatica cu virus B poate beneficia de tratament cu Lamivudina pentru incetinirea evolutiei bolii si prevenirea aparitiei cancerului hepatic.Pe durata tratamentului antiviral pacientul va fi chemat la control pentru a se verfica eficienta medicamentelor administrate si preventia eventualelor efecte adverse.

Asocierea virusului B cu D determina forme grave de hepatita, frecvent cu dezvoltarea insuficientei hepatice.

Din fericire, actual este conceput vaccinul antivirus B care protejeaza atat contra infectiei cu acest virus ,cat si contra infectiei cu virus D. Pacientii cirotici fara virusuri sau cu virus C trebuie sa se vaccineze contra virusului B, orice agresiune in plus a ficatului ducand la evolutie mai accelerata spre complicatii majore (hemoragie digestiva, cancer).

        

Email : db@gastromed.ro