Anunturi Stiri de ultima ora
Coordonator medical
Dr. Dana Bucur medic specialist gastroenterologie competenta in ecografie abdominala si endoscopie digestiva. Vezi C.V.

OriginalAuto.ro

Centru national de infrumusetare al autoturismelor

factori favorizanti steatoza hepatica
steatoza hepatica simptome digestive si semne digestive
bolile gastrointestinale
steatoza hepatica metode de investigare
recomandari practice
gastroenteorologie contact
Recomanda acest articol unui prieten

Achalasia cardiei


 

La nivelul esofagului pot apare modificari ale miscarilor (motilitatii) acestuia atat in timpul inghitirii alimentelor cat si in repaus (inafara meselor). Aceste tulburari pot fi primare (de cauza de obicei necunoscuta) sau pot fi secundare unor boli de esofag sau unor boli ce afecteaza mai multe organe concomitent sau pe rand(boli sistemice). Dintre afectiunile motorii esofagiene primare, mai frecventa este asa-numita achalasie a cardiei. Aceasta denumire semnifica disparitia contractiilor normale esofagiene necesare pentru impingerea bolului alimentar de-a lungul traiectului sau odata cu aparitia contractiilor puternice si permanente ale sfincterului esofagian inferior, atat in deglutitie (inghitire) cat si in repaus. Rezultatul este reprezentat de aparitia disfagiei (dificultate la inghitire) care progreseaza relativ rapid.Cauzele achalasiei:

-majoritatea cazurilor au cauza necunoscuta, substratul microscopic fiind reprezentat de distrugerea inervatiei involuntare de la nivelul musculaturii esofagiene dar si ale nervilor ce transmit impulsurile de la esofag la creier

-mai rar, achalasia este secundara altor boli: cancerul esofagian ce afecteaza sfincterul inferior, ducand la obstructia neoplazica a esofagului; colagenozele (boli sistemice); boala Chagas (maladie infectioasa frecventa in America de Sud)

Simptomele sunt severe la debutul bolii, cand esofagul inca mai lupta contra cresterii presiunii la nivelul sfincterului sau inferior:

- disfagie, frecvent paradoxala (adica apare la lichide in timp ce solidele sunt inghitite fara probleme),

- regurgitatii cu alimente ingerate la mesele anterioare,

- pirozis (nu prin reflux gastro-esofagian, ci prin acidul rezultat din fermentarea alimentelor ce stagneaza in esofag).

Ulterior, pe masura ce esofagul isi pierde contractiile normale, simptomatologia se mai estompeaza, redevenind intensa la malignizare- achalasia fiind o conditie precanceroasa!

Tranzitul baritat va evidentia dilatarea esofagului pe traiectul sau (corpul esofagian) si ingustarea sa la nivelul sfincterului inferior (aspectul clasic este de cioc de pasare).

Manometria esofagiana (cu ajutorul unui senzor de presiune se masoara presiunile de la nivelul sfincterelor superior si inferior, precum si de la nivelul corpului esofagian, in repaus si in deglutitie) releva un aspect tipic ale undelor de presiune.

Endoscopic se poate observa dilatarea esofagului, cu sfincterul inferior punctiform si care opune rezistenta la trecerea cu endoscopul. De asemenea, endoscopia va evidentia eventualele leziuni de esofagita sau aparitia unui cancer esofagian.

Complicatiile ce pot greva evolutia achalasiei sunt:

-esofagita
-candidoza esofagiana (trebuie tratata anterior dilatarii endoscopice)
-cancerul de esofag, localizat la limita superioara a stazei esofagiene, deci in esofagul mijlociu si care are risc de aparitie dupa aproximativ 5 ani de evolutie a bolii. Putem suspiciona debutul acestuia prin aparitia durerilor retrosternale, a anemiei, a hemoragiei digestive superioare si a scaderii marcate in greutate.
-afectarea pulmonara prin refluarea stazei esofagiene in caile respiratorii, mai ales nocturn (infectii pulmonare)

Tratamentul achalasiei variaza functie de stadiul bolii, de prezenta sau absenta complicatiilor acesteia precum si de starea de sanatate a pacientului. Astfel:

-in stadiile initiale de boala, cand esofagul inca are peristaltica (motilitate) sau la varstnicii tarati se indica tratamentul medicamentos cu blocanti de calciu (tip Nifedipina) sau nitrati (Isosorbit dinitrat), ce se vor lua cu 30 minute inainte de mesele principale. Atentie! Aceste medicamente nu se indica la cei cu cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca, infarct recent miocardic si nici nu se asociaza intre ele, deoarece ambele scad tensiunea arteriala.

-toxina botulinica, recent introdusa in tratamentul achalasiei, reprezinta o alternativa mai eficienta la medicamente. Se injecteaza in timpul endoscopiei la nivelul sfincterului esofagian inferior si se poate repeta, atunci cand este necesar.

-la pacientii simptomatici, fara probleme medicale deosebite si care nu vor sa se opereze de la inceput, se poate dilata endoscopic, cu ajutorul unui balonas umflat, sfincterul esofagian inferior. La recidiva simptomelor, se poate relua sedinta de dilatare de 2 ori, ulterior indicatia este de interventie chirurgicala.

-daca pacientii sunt foarte tineri (sub 18 ani); achalasia este complicata cu hernie hiatala mare sau diverticul sau esofagul este extrem de dilatat, se practica cardiomiotomia submucoasa (se diseca straturile esofagiene pana la nivelul submucoasei, astfel sfincterul inferior devenind mai lax) asociata cu un procedeu antireflux gastro-esofagian (se \"infasoara\" o portiune stomacala in jurul esofagului inferior)

 

Esofagitele


 

Reprezinta inflamatia peretelui esofagului, de diferite cauze si cu evolutie variabila, spre vindecare sau fibrozare (cicatrizare), in functie de natura agentului cauzator, de durata actiunii acestuia si de starea de sanatate a pacientului.

Esofagitele pot fi acute (prin actiunea imediata a factorului determinant) sau cronice (modificarile histopatologice au loc in luni sau ani).

Cauzele mai des intalnite de esofagite sunt:

1.Cea mai frecventa cauza este reprezentata de refluxul gastro-esofagian (vezi boala de reflux) ce poate afecta peretele esofagian cu grade diferite de severitate, mai ales la fumatori, obezi, consumatori de alcool si la cei peste 40 de ani.

Durata si gravitatea refluatului gastric in esofag nu duce la aparitia unei esofagite mai severe. Refluxul, actionand dinspre stomac spre esofag, va determina leziuni de jos in sus, incepand de la sfincterul esofagian inferior spre esofagul inferior. Astfel, leziuni de esofagita detectate endoscopic doar in esofagul mijlciu sau superior, fara afectarea esofagului inferior, nu pot fi determinate de refluxul gastro-esofagian si trebuie cautata o alta cauza a esofagitei.

Endoscopic, exista 4 grade progresive ale severitatii esofagitei, dupa o clasificare acceptata international (clasificarea Los Angeles cu gradele A,B,C si D), fapt ce ajuta medicul sa stabileasca dozele si durata tratamentului, care consta in regim igieno-dietetic care sa evite refluxul si gastroprotectori (scad aciditatea refluatului care lezeaza mucoasa esofagiana: Famotidina, Omeprazol, Lansoprazol, Esomeprazol, Pantoprazol) combinati cu stimulatori ai inchiderii eficiente a sfincterului esofagian inferior (Motilium- mai indicat decat Metoclopramidul deoarece poate fi administrat si in cursul zilei, neducand la sedare).

In unele cazuri de esofagita peptica severa (cu insule de esofag Barrett) este necesara urmarirea endoscopica a leziunilor esofagiene pentru detectarea precoce a transformarii lor in cancer.Desi esofagita cauzata de refluxul gastro-esofagian este cel mai frecvent tip, nu trebuie sa neglijam nici alte posibile cauze:

2.Causticele (soda caustica in special) baute accidental sau in scop suicid. Inafara de soda caustica, exista leziuni esofagiene determinate de antigel, diferiti detergenti bazici, solutii de curatat toaleta (acide), antiseptice (iod, fenoli) si chiar otrava de soareci (contine fosfor).

Simptomele si evolutia ulterioara a esofagitei depind de:

-compozitia substantei ingerate: acid sau baza.Bazele dau reactii exoterme, adica eliberatoare de caldura, ce favorizeaza progresia rapida a leziunilor pana la musculara esofagului, deci penetreaza adanc in perete, evolutia fiind cu stenoza fibroasa.

-consistenta substantei: daca e solid, se va opri in esofagul superior iar daca e lichida, va ajunge in stomac, putand duce la o stenoza esofagiana lunga si la stenoza pilorica

-cantitatea ingerata

-timpul de contact al substantei cu mucoasa gurii si a esofagului

-concentratia substantei

Daca substanta inghitita a afectat doar mucoasa (stratul superficial) esofagului, leziunile inflamatorii initiale se vindeca de obicei fara fibroza (stenoza). Daca insa a penetrat pana in straturile profunde esofagiene, evolutia ulterioara va fi obligatorie cu stenoza. Exista cazuri dramatice, cand penetratia are loc la tot peretele, ducand la perforatia esofagului, cu evacuarea continutului acestuia in torace (mediastin) si soc cardiovascular cu risc vital (deces).

Initial, pacientul va acuza arsuri la nivelul buzelor, limbii, palatului bucal, cu salivatie intensa si durere retrosternala, ulterior, daca se instaleaza fibroza esofagului, va resimti durere la inghitire, disfagie (inghitire cu dificultate) progresiva si scadere ponderala.

Ce sa nu facem in urgenta:

- sa nu neutralizam acidul cu baza si invers (se degaja caldura din reactie, cu marirea leziunilor)

-nu se provoaca varsaturi (aciditatea gastrica va accentua leziunile).

Endoscopia superioara efectuata in primele 24 ore de la inghitire este metoda cea mai fiabila pentru evaluarea gravitatii esofagitei (exista un risc de perforatie, dar cu insuflatie blanda, se poate realiza examinarea fara probleme). Tranzitul baritat efectuat la peste 1 luna de la ingestie va da informatii asupra lungimii si numarului de stenoze dezvoltate pe traiectul esofagului.

Complicatiile ce pot apare sunt:

-imediate, dupa ingestie si cateva saptamani dupa aceasta: perforatia esofagului, perforatia stomacului, aspiratia bronsica, edem laringian (de aceea, esofagitele grave sunt tratate in sectia de terapie intensiva, initial)

-la distanta de momentul ingestiei: stenoza caustica, cancerul esofagian (pe stenoza determinata de soda caustica, la ani de zile de la inghitire). De aceea, pacientii diagnosticati cu stenoza postcaustica sunt inclusi in programul de supraveghere endoscopica.

Tratamentul stenozei se poate realiza fie prin dilatatii endoscopice (la un interval de timp suficient pentru vindecarea leziunilor, pentru a nu determina perforatie) fie prin interventie chirurgicala (rezectia zonei afectate sau chiar scoaterea intregului esofag si inlocuirea lui cu o portiune de colon sau stomac,in functie de gravitatea leziunilor).

3.Medicamentele: Unele comprimate, inghitite seara, imediat inainte de culcare sau cu prea putina apa, raman aderente pe mucoasa esofagiana (frecvent pe esofagul mijlociu, adica la jumatatea sternului) iar daca nu sunt eliminate, duc la esofagita si chiar ulcer esofagian. Dintre medicamentele incriminate amintim: Clorura de potasiu, Doxiciclina, Fossamax, preparatele cu fier. Desigur, pacientul resimte o jena corespunzatoare zonei in care s-a impactat comprimatul iar indicatia este de endoscopie superioara, cu extragerea sau impingerea pastilei in stomac, ulterior pacientul primind tratament cu gastroprotectoare.

4.Candida: cea mai frecventa esofagita infectioasa, desigur cu incidenta marita la persoanele cu imunitate scazuta (SIDA, cancer, diabet zaharat, boli hematologice, transplante de diferite organe, varstnici, cei care folosesc antibiotice cu spectru larg mult timp sau corticoizi).

Candida albicans este o ciuperca (fung) prezent in mod obisnuit la nivelul gurii si colonului, dar, in conditiile prezentate mai sus, se inmulteste peste masura, ducand la boli.

Frecvent afecteaza esofagul inferior, dar poate fi prezenta pe tot traiectul, asociind si afectare bucala si chiar a intregului tub digestiv, piele si unghii.

Endoscopic, aspectul este tipic. Se poate complica cu ulcer cu hemoragie digestiva superioara, stenoza esofagiana si afectarea intregului organism (candidoza sistemica).

Simptomele sunt aceleasi ca la orice esofagita: disfagie, durere la inghitire (odinofagie), durere retrosternala.

Tratamentul consta in administrarea antifungicilor comprimate sau injectabil la candidoza sistemica.

5.Alte tipuri de esofagita, mai rar intalnite:

- infectioasa, cu germeni din sfera cailor aeriene superioare(faringe, trahee) sau inferioare (plamani), ORL sau chiar renal

-hipoxica, determinata de proasta oxigenare a tesuturilor esofagului, in boli ca insuficienta cardiaca severa sau hipertensiunea pulmonara mare

-din boala Crohn

-post radioterapie toracica pentru cancer de san sau limfom mediastinal

-determinata de mentinerea indelungata a sondei nazo-gastrice

-prin staza esofagiana datorata achalasiei sau cancerului esofagian (superior zonei ingustate se acumuleaza lichid de hipersecretie si produsi ingerati)

 Noutati: O noua entitate clinico-patologica prinde contur in ultimii 10 ani. In USA s-au raportat numeroase cazuri de esofagita eozinofilica, mai ales la copii dar s-au descris cazuri si la adult. Este posibil ca boala sa fie subdiagnosticat deoarece nu se stia de posibilitatea existentei acesteia si de multe ori a fost confundata cu esofagita de reflux.

Pacientii sunt de cele mai multe ori alergici la diferite alimente (lapte, ou, proteine din grau) si se plang de disfagie (greutate la inghitire) cronica (mai mult de 6 luni) intermitenta (tine de la cateva minute la cateva ore). Uneori, disfagia se complica cu impactarea alimentelor in esofag (blocarea acestora pe traiectul esofagian) ce poate necesita rezolvare endoscopica. Diagnosticul se pune endoscopic (aspectul caracteristic este de inele esofagiene suprapuse) si mai ales pe examinarea histologica a biopsiilor multiple din mucoasa esofagiana (eozinofilele sunt peste 15/camp microscopic examinat). Pacientii fiind alergici, tratamentul medicamentos consta din corticoizi pastile sau puff si nu din antacidele recomandate in boala de reflux. Daca nu este diagnosticata la timp, se poate complica cu stricturi multiple (stramtorari) localizate in esofagul superior sau mediu, care se trateaza prin dilatatie endoscopica. Un rol important il are dieta, din care se exclud alergenii alimentari identificati.

Esofagita eozinofilica se contureaza ca o entitate distincta in cadrul patologiei esofagului, fiind mai frecventa la copil si la cei cu teren atopic, asociindu-se cu enteropatia glutenica, gastroenterita eozinofilica, bolile inflamatorii intestinale, candidoza esofagiana, consumul de Aspirina.

 

Hernia gastrica transhiatala


 

Reprezinta alunecarea unei parti a stomacului, prin inelul diafragmatic, din cavitatea abdominala in cea toracica.

\ In mod normal, trecerea din esofag in stomac este mentinuta fixa la nivelul orificiului diafragmatic prin ligamente. Acestea, impreuna cu sfincterul esofagian inferior, mentin inchisa delimitarea dintre esofag si stomac, astfel incat continutul gastric nu poate trece in esofag.Cand ligamentele de fixare diafragmatice se relaxeaza sau se rup iar presiunea intraabdominala e mare (de exemplu in cazul obezitatii, ascitei, tumorilor) apare hernia gastrica transhiatala (hernierea unei parti a stomacului prin orificiul hiatal al diafragmului).

 Aceasta este cel mai frecvent tip de hernie- prin alunecare (alunecarea unei parti din stomac in cavitatea toracica). Dimensiunile acestei hernii sunt de obicei de 3-4 cm dar uneori poate fi si mare(5-6 cm). Insa herniile de dimensiuni mari apar mai frecvent in alte tipuri de hernii gastrice: prin rostogolire (o portiune a stomacului ajunge in cavitatea toracica dar fara alunecarea sfincterului esofagian inferior in sus) sau in cazul asocierii herniei prin alunecare cu cea prin rostogolire, uneori existand cazuri de compresie a plamanilor si esofagului prin pozitionarea intregului stomac in cavitatea toracica, in jurul esofagului, dar acestea sunt cazuri extrem de rare.

Clinic se manifesta prin: reflux gastro-esofagian sau dificultate la inghitirea alimentelor, mai ales la prima muscatura sau sangerare digestiva superioara sau compresiune pe organele toracice in cazul unei hernii mari. - Investigatiile care o pun in evidenta sunt: endoscopia digestiva (cea mai eficienta, deoarece vede modificarile minime ale mucoasei esofagiene si se pot preleva biopsii) si tranzitul baritat.

Tratamentul:

  • regim igieno-dietetic - medicamentos pentru reflux - indicat in cazul herniilor mici
  • chirurgical laparoscopic sau clasic - singurul care vindeca hernia mare sau complicata

 

Cancerul esofagian


 

Actual, frecventa cancerului esofagian este in crestere, depasind-o pe cea a cancerului gastric.


 

Persoanele cu risc de a dezvolta acest tip de cancer sunt: barbatii peste 50 ani, marii fumatori si consumatori de alcool, obezii precum si cele cu anumite boli favorizante (stenoza postcaustica, achalasia)

Exista doua tipuri microscopice mai frecvente de cancer esofagian, in functie de celulele din care iau nastere: scuamos si adenocarcinom. Al doilea este mult mai frecvent, afecteaza esofagul inferior si se dezvolta doar pe esofag Barrett, deci la pacientii cu reflux gastro-esofagian.Din pacate, un procent semnificativ de cancere nu sunt diagnosticate decat in stadiile avansate deoarece sunt asimptomatice. Astfel se observa importanta controlului periodic la gastroenterolog si a efectuarii endoscopiei, chiar daca nu ne supara nimic.


 

Principalul simptom care determina pacientul sa se adreseze medicului este disfagia (dificultatea la inghitire) initial pentru solide, apoi chiar lichidele devin greu de inghitit.


Tumora poate sangera: minim, aparand anemia sau masiv, determinand hemoragia digestiva superioara (cu sange rosu sau mai inchis). Desigur, apare scaderea masiva in greutate, intr-un timp scurt, de cateva luni, pacientul pierzand chiar si 20 kg. Mai pot apare simptome respiratorii (lipsa de aer, infectii) mai ales in cazul cancerului scuamos care este mai invaziv la nivelul toracelui. In stadiile avansate apar metastaze in ficat, os, creier, plaman.

Investigatia cea mai importanta este endoscopia digestiva superioara care evidentiaza tumora si permite recoltarea de biopsii, absolut necesare pentru stabilirea ulterioara a tratamentului.

De obicei masa tumorala nu poate fi depasita cu endoscopul, astfel ca pentru a afla detalii privind intinderea in lungime a tumorii se va efectua si tranzitul baritat.

Ulterior, pentru evaluarea prezentei metastazelor, pacientul va face si tomograf de torace si abdomen. Acestea sunt explorarile cele mai utilizate pentru diagnosticarea si evaluarea intinderii cancerului esofagian.
Tratamentul se face functie de tipul microscopic de cancer, de intinderea tumorii in esofag, la organele vecine si la distanta (metastaze) precum si de varsta si starea anterioara de sanatate a pacientului.

Cel mai frecvent cancerul se iradiaza, apoi se opereaza, extirpandu-se zona bolnava, iar apoi pacientul beneficiaza de tratament cu citostatice.

 

Uneori tumora este diagnosticata in stadiu avansat, cand nu mai poate fi scoasa chirurgical, astfel ca se vor face doar raze si citostatice. Mai nou, exista metode endoscopice de imbunatatire a vietii pacientului (montarea unei proteze in cazul disfagiei severe).


Din pacate, cancerul esofagian, in ambele variante, este extrem de agresiv si rezistent la tratament, astfel ca speranta de viata dupa diagnostic este sub 1 an.

 

Esofagita de reflux


 

Inca nu este clar ce grup de pacienti cu boala de reflux sunt mai susceptibili de a face esofagita, dintre acestia care vor face esofagita severa si la care se va diagnostica esofag Barrett, deoarece se pare ca nu este obligatoriu ca cei cu esofagita A (usoara) netratata sa evolueze la grad B si asa mai departe sau cei cu esofagita grad D sa asocieze esofag Barrett.{nl}{nl}

Tratamentul cuprinde

:

  • regim igieno-dietetic
  • medicamente pentru reflux (protectori gastrici care neutralizeaza acidul gastric astfel incat atunci cand ajunge in esofag sa aibe un ph suportabil pentru mucoasa esofagiana; stimulatori ai motilitatii sfincterului esofagian inferior)
  • tratamentul herniei gastrice transhiatale sau a altor afectiuni ce au determinat refluxul

 

 

Boala de reflux gastro-esofagian


Boala de reflux gastro-esofagian inseamna refluarea (venirea pe gat), fara efort de voma, a continutului gastric (suc acid, alimente, bila) in esofag sau chiar in gura.

 

Este favorizata de inaintarea in varsta, obezitate, sarcina, ascita (lichid in burta), hernia hiatala, fumat, alcool, unele alimente sau medicamente.


 

Clinic se manifesta prin pirozis (senzatia de arsura sau jeragaie pe piept data de acidul gastric) si/sau regurgitatii (venirea acidului sau chiar a alimentelor inapoi pe gat). Pirozisul poate fi si o manifestare normala atunci cand apare rar, dupa mese copioase, condimentate sau dupa bauturi carbogazoase.
E important sa observam daca simptomele apar zilnic, daca sunt si noaptea (ne trezim cu acid in gura) sau daca ne vin si alimente pe gat, deoarece acestea semnifica boala de reflux si nu un reflux izolat si trebuie investigata endoscopic si tratata medicamentos, altfel evolueaza la complicatii.

La unele persoane, refluxul acid erodeaza mucoasa esofagiana determinand aparitia esofagitei de reflux.Pentru a pune in evidenta refluxul, metoda cea mai exacta pe care o putem folosi este endoscopia digestiva superioara care vede atat refluxul cat si leziunile asupra mucoasei si se pot lua si biopsii.

Daca endoscopia nu se poate face, alta metoda de investigare a refluxului este tranzitul baritat.

Care este importanta refluxului ? De ce trebuie sa ne prezentam la medic atunci cand apar simptomele?

 

Majoritatea persoanelor cu reflux se prezinta la medic deoarece le este impietata calitatea vietii (au manifestari frecvente ce ii impiedica sa duca o viata normala). Exista un grup de pacienti care nu simt refluxul, dar modificarile esofagiene pot fi majore (esofagita severa si chiar esofag Barrett).

La cei peste 45-50 ani, cu reflux de cativa ani, este imperios necesara efectuarea endoscopiei deoarece pot prezenta acest esofag Barrett care poate evolua la cancer esofagian.

Complicatiile bolii de reflux gastro-esofagian

 

Cea mai importanta este esofagul Barrett deoarece poate evolua la cancer. Reprezinta un tip special de esofagita si poate fi diagnosticat doar prin endoscopie cu biopsie. Daca este prezent, pacientul trebuie sa se prezinte la controale periodice prin care se verifica endoscopic daca leziunea a evoluat sau nu. Tratamentul este similar cu al esofagitei usoare, insa nu vindeca leziunile, ci doar amelioreaza simptomele, riscul de malignizare existand in continuare.De aceea endoscopia de control este cheia tratamentului corect al acestei afectiuni.


Alte complicatii : stenoza esofagiana peptica (ingustarea esofagului in partea sa terminala prin fibrozarea esofagitei), afectiuni respiratorii determinate de refluatul nocturn (care ajunge din faringe in laringe si chiar in caile respiratorii) si ulcerul esofagian (esofagita devine profunda ca un ulcer gastric) caracterizat prin sangerare digestiva si durere la inghitire.


Tratamentul include

  • regim igieno-dietetic (intreruperea fumatului mai ales)
  • medicamente (Omeprazol sau alti inhibitori de pompa de protoni, Famotidina sau alti inhibitori de receptori H2, Motilium- toate luate cu 30 minute inainte de mesele principale) in doze si durata diferita functie de pacient
  • terapie endoscopica (refacerea artificiala a ingustarii dintre esofag si stomac),metoda costisitoare si dificila
  • tratament chirurgical la care se ajunge in ultima instanta, cand simptomele sunt rezistente la orice altceva sau apar complicatii grave.

Chirurgia se poate aplica laparoscopic sau clasic si in principiu inseamna ingustarea trecerii din esofag in stomac prin fixarea unei portiuni a stomacului in jurul esofagului terminal.

Stiri de ultima ora: Deoarece procedeele chirurgicale sunt invazive, chiar si cele laparoscopice, s-a dezvoltat o noua tehnica numita minim invazive, care sa fie la fel de eficienta ca si interventia chirurgicala insa sa nu necesite incizii, externe sau interne. Aceasta tehnica se numeste fundoplicatura transorala fara incizie iar dispozitivul imaginat a fost denumit EsophyX. Recent a fost dat publicitatii studiul efectuat de un grup de chirurgi americani (trial de faza II-deci procedura nu este inca disponibila pe scara larga) folosind EsophyX, asupra pacientilor cu reflux gastro-esofagian. Trebuie mentionat ca acest dispozitiv se poate utiliza doar la anumiti pacienti: cei cu reflux care necesita tratament medicamentos continuu si cei care au hernie hiatala mica (sub 2 cm). Nu se poate aplica metoda pacientilor cu complicatii grave ale bolii. In esenta este vorba de reproducerea procedeului chirugical clasic folosindu-se insa instrumentar care este introdus in stomac prin endoscop. Pana in prezent, pacientii care au primit aceasta procedura au relatat imbunatatirea calitatii vietii.

Email : db@gastromed.ro

Copyright © GastroMed.ro 2008 - 2017 Toate drepturile rezervate.