Anunturi Stiri de ultima ora
Coordonator medical
Dr. Dana Bucur medic specialist gastroenterologie competenta in ecografie abdominala si endoscopie digestiva. Vezi C.V.

antimucegai.ro

Metoda de eliminare a mucegaiului prin micro nebulizare

factori favorizanti steatoza hepatica
steatoza hepatica simptome digestive si semne digestive
bolile gastrointestinale
steatoza hepatica metode de investigare
recomandari practice
gastroenteorologie contact
Recomanda acest articol unui prieten

Cancerul de intestin subtire (duoden, jejun, ileon)

 

Tumorile intestinului subtire sunt rare comparativ cu restul organelor digestive, dar se pare ca frecventa crescuta a cancerului colonic se asociaza si cu cea a neoplasmului de intestin subtire (probabil datorita alimentatiei sarace in fibre vegetale si bogate in grasimi si glucide rafinate).

Insa, majoritatea cancerelor de intestin subtire se grefeaza pe conditii predispozante existente, cum ar fi:

- sindroamele de polipoza intestinala (prezenta unei multitudini de polipi cu o anumita structura microscopica- vezi polipii colonici) in care prezentei polipilor colonici, care se pot maligniza, se asociaza polipi de intestin subtire, stomac sau duoden plus alte leziuni gastrointestinale si chiar de alte organe, dar toate cu potential de malignizare (de evolutie la cancer) mai mare decat in cazul unui singur polip

- celiachia (vezi enteropatia glutenica) netratata poate duce la dezvoltarea unor tipuri microscopice de cancer intestinal

-boala Crohn cu localizare intestinala are, de asemenea, risc de malignizare mult mai mare decat la populatia generala (care nu prezinta aceasta boala)Deoarece intestinul subtire are multiple functii si deci celule specializate pentru fiecare din ele, exista o larga varietate de tipuri histologice (microscopice) de cancere la acest nivel, cele mai frecvente fiind: adenocarcinomul, carcinoidul si limfomul primitiv- denumirile aratand provenienta celulara a neoplaziei.

Adenocarcinomul de intestin subtire

Cea mai frecventa forma histologica de cancer al tubului digestiv, deci si de intestin subtire, este agresiv (invadeaza rapid structurile vecine si cele aflate la distanta- metastazare).

Simptomele apar de obicei cand tumora este mare si a invadat vasele sau ganglionii limfatici vecini. Desi diametrul intestinului subtire este mult mai mic decat al colonului, fenomenele ocluzive apar tardiv datorita capacitatii mari de distensie si continutului lichid al intestinului subtire.

Cel mai des, pacientii ajung la medic cu fenomene subocluzive, adica resimt dureri abdominale colicative (tip \"ma ia si ma lasa\") urmate la un moment dat de un zgomot intens (ca o bolboroseala) dupa care durerile cedeaza. Aceste simptome apar dupa mese, atunci cand alimentele digerate ajung la nivelul zonei ingustate din intestin, ingustare (stenoza) produsa de cresterea tumorii.Contractiile intense ale musculaturii peretelui intestinal necesare depasirii de catre continut a zonei ingustate se traduc prin colicile abdominale iar zgomotul intens este determinat de trecerea lichidului intestinal prin acea zona. 

Prin cresterea in timp a tumorii se erodeaza vasele sangvine din peretele intestinal-ulceratie intestinala, aparand hemoragia digestiva superioara sau inferioara (sangele este eliminat ca melena daca provine din duoden sau ca melena si rar ca hematochezie daca provine din jejun sau ileon). Insa majoritatea sangerarilor apar ca hemoragii oculte, invizibile cu ochiul liber dar deduse prin dezvoltarea de catre pacient a anemiei feriprive.

In cazul tumorilor duodenale situate la locul de deschidere al caii biliare in acesta, poate apare icterul mecanic prin obstructia acestei cai.

Daca pacientul scade mult in greutate se poate palpa uneori o formatiune abdominala.

Atunci cand se prezinta la medic cu lichid de ascita (prin metastaze peritoneale) si ficat marit (prin metastaze hepatice), tumora a invadat tot abdomenul (stadiul IV in clasificarea oncologica a cancerelor), tratamentul fiind ineficient iar speranta de viata foarte mica.


Investigatiile care pot evidentia adenocarcinomul de intestin subtire sunt:

- proba Pansdorf (vezi metode de investigatie) care poate identifica prezenta unei formatiuni ce proemina in interiorul intestinului

- entero RMN (examinare cu rezonanta magnetica speciala a intestinului subtire) evidentiaza ingrosarea peretelui intestinal prin tumora

Ulterior se vor face explorari pentru stadializarea cancerului (CT cu substanta de contrast, arteriografia) diagnosticul de certitudine fiind pus insa pe baza examinarii microscopice a piesei de rezectie, dupa interventia chirurgicala.

Tratamentul consta in extirparea (rezectia) segmentului de intestin afectat si a ganglionilor limfatici invadati. Daca tumora este invaziva la structurile vecine astfel incat nu poate fi scoasa, se realizeaza derivatii digestive (se scurtcircuiteaza ansa intestinala afectata) pentru evitarea ocluziei. Din pacate, chimioterapia si radioterapia nu s-au dovedit eficiente pe acest tip de cancer.

Supravietuirea depinde, ca la orice tip de cancer, de stadiul in care a fost diagnosticat pacientul si de starea generala de sanatate a acestuia. In general, cei descoperiti cu tumori mici, care se pot rezeca fara a ramane parti din tumora pe loc (rezectie in limite de siguranta oncologica ), au supravietuire buna la 5 ani de la operatie insa cei diagnosticati cu tumori neoperabile si la care se poate realiza doar o derivatie digestiva, supravietuiesc in medie 6-8 luni dupa aceasta.

Tumorile carcinoide

Sunt un tip special de cancer de intestin subtire deoarece deriva din celule speciale care produc substante (hormoni) ce regleaza procesul de digestie si miscarile tubului digestiv dar secretate in cantitate mare produc si manifestari la nivelul altor organe.

Majoritatea tumorilor carcinoide apar la barbatii dupa 60 de ani si pe partea terminala a ileonului, insa se pot dezvolta si la nivelul apendicelui sau rectului.

Dimensiunile tumorii sunt extrem de importante, cele cu diametru peste 2 cm avand deja extensie metastatica (la ficat in special), de unde rezulta semnificatia diagnosticului in faze incipiente a tumorii. Din pacate, manifestarile caracteristice la nivelul altor organe (asa numitul sindrom carcinoid) apare tardiv in evolutia bolii dar cresterea tumorala este lenta comparativ cu a adenocarcinomului.

Simptomele ce pot apare sunt:

- colici abdominale nu prin subocluzie (tumorile carcinoide se dezvolta spre exteriorul peretelui intestinal) ci prin fibroza ce cuprinde de la exterior intestinul

- sindromul carcinoid exprimat prin inrosirea brusca a fetei, cu diaree dupa efor fizic, stress sau pranz iar mai rar se asociaza si cu lipsa de aer cu zgomot specific crizei de astm (wheezing). Uneori se poate manifesta doar la nivel biochimic urinar, prin cresterea acidului 5-hidroxi-indolacetic (pe scurt 5-HIA). Majoritatea acestor sindroame apar insa in stadiul cu metastaze hepatice si nici atunci intotdeauna, deci nu ne ajuta la diagnosticarea precoce a acestui tip tumoral.

Investigatiile necesare diagnosticarii unei tumori carcinoide de intestin subtire sunt:

- dozarea 5-HIA in urina/24 ore

- Octreo-Scan (in fapt o scintigrafie cu o substanta numita Octreotid marcata radioactiv) ce evidentiaza tumora si o stadializeaza

Tratamentul consta in:

- rezectia chirurgicala a tumorilor localizate doar la intestin cu supravietuire buna dupa aceasta la 5 ani

- combinarea chirurgiei cu tratamentul medicamentos pentru simptome, chimioterapie si eventual imunoterapie cu Interferon , in cazul pacientilor cu tumori carcinoide avansate.

Limfomul intestinal

Limfocitele, celule cu rol in imunitatea organismului, sunt prezente atat in sange cat si peretele tubului digestiv si al altor aparate si sisteme (de ex. aparatul respirator), formand tesutul limfoid al mucoasei. Cand intervine o mutatie genetica la nivelul acestor celule, ele se inmultesc necontrolat, astfel aparand leucemiile sau limfoamele. Acestea din urma pot fi primitive, adica iau nastere de la nivelul tesutului limfoid intestinal in cazul nostru sau pot fi sistemice, cu debut in sange si afectare intestinala in stadiile tardive.

In functie de tipul limfocitar, limfoamele se impart in doua mari categorii: limfom Hodgkin (cu malignitate joasa si anumite caracteristici speciale) si non-Hodgkin, mult mai agresive si care afecteaza frecvent tractul gastrointestinal. O alta clasificare imparte limfoamele dupa celula din care deriva: limfocitul B sau T.

Ne vom referi insa doar la limfomul primitiv intestinal, acesta fiind tipul cel mai frecvent de limfom ce afecteaza tubul digestiv, desi hematologic reprezinta doar aproximativ 5% din toate limfoamele.

Conditii predispozante pentru dezvoltarea limfomului primitiv intestinal:

- enteropatia glutenica cu pacientul care nu tine dieta

- infectia cu virusul HIV si mai ales cei care deja au dezvoltat SIDA

- infectii enterale si parazitoze numeroase la populatia din bazinul Mediteranei- limfomul mediteranean

Cel mai frecvent, limfoamele apar ca niste ulceratii intinse in suprafata, ca o pata de ulei dar pot fi si sub forma de pliuri ingrosate sau ca noduli si chiar polipi.

In evolutia bolii, limfomul se extinde la ganglionii abdominali, apoi la cei toracici si in ultimul stadiu, infiltreaza splina si chiar organe non-limfoide.

Simptomele cele mai frecvente sunt:

1. durerea abdominala tip colica, ulterior asociind greturi si varsaturi pana la ocluzie, in cazul tumorilor obstructive

2. diareea initial apoasa, apoi cu picaturi uleioase (steatoree) datorita instalarii sindromului de malabsorbtie

3. lipsa de putere, lipsa poftei de mancare, scadere in greutate semnificativa, febra

Rar apare hemoragia digestiva, exteriorizata mai ales ca melena sau sangerare microscopica cu anemie feripriva ca singur indiciu ce sugereaza prezenta hemoragiei digestive.

Diagnosticul se bazeaza pe:

- proba Pansdorff ce poate evidentia ulceratii, polipi, noduli, stenoze localizate in diferite segmente ale intestinului subtire

- enteroscopia ar putea preleva si biopsii din aceste zone patologice dar metoda nu este folosita frecvent iar biopsia poate iesi negativa datorita situarii in profunzimea peretelui a infiltratului limfoid. Videocapsula nu este indicata atunci cand exista suspiciunea de stenoza (ingustare) deoarece se poate impacta la acel nivel, cu ocluzie secundara.

- CT sau RMN pentru evaluarea extensiei bolii

- examenul histopatologic al piesei de rezectie chirurgicala stabileste diagnosticul exact.

Tratamentul:

- interventia chirurgicala cu rezectia portiunii afectate si a ganglionilor aferenti reprezinta metoda de electie insa doar in stadiile initiale, cand limfomul nu este extins la numerosi ganglioni sau organe

- in stadiile avansate se poate practica rezectia pe cat posibil a segmentului afectat (citoreductie chirurgicala) in asociere cu radio si eventual chimioterapie

Supravietuirea depinde, ca in orice neoplazie, de stadiul extensiei tumorii la momentul diagnosticului precum si de starea de sanatate a pacientului. Prognosticul este mai bun in cazul celor diagnosticati in stadiul initial si la care s-a putut rezeca intreaga tumora fata de cei cu limfom pe enteropatie glutenica sau dianosticati tardiv.

Sindromul de intestin scurt

 

Prin rezectia (extirparea) unei parti a intestinului subtire pot apare dezechilibre hidro-electrolitice si deficite nutrtionale semnificative, ce trebuie cunoscute pentru a le putea trata.

Intestinul subtire este format din duoden, jejun si ileon, lungimea totala fiind intre 3 si 8 m. Ileonul se continua cu cecul (partea mai dilatata a colonului in care se deschide si apendicele), trecerea facandu-se la nivelul valvei ileo-cecale, ce impiedica refluarea continutului colonic in intestinul subtire.

In diferite boli este necesara rezectia unei parti mai mari sau mai mici de intestin. Daca partea care ramane este sub 2 metri, atunci apare sindromul de intestin scurt caracterizat prin absorbtie deficitara a anumitor nutrienti.Cauzele ce pot determina sindromul de intestin scurt:

-rezectii pentru:

* abdomen acut chirurgical prin hernie strangulata, volvulus (incurcatura de mate), invaginatie, infarct intestino-mezenteric, traumatisme abdominale cu afectarea intestinului subtire

* boala Crohn

* cancer de intestin subtire sau alte neoplasme cu invazie la acest nivel

-scurtcircuitarea unei mari portiuni de intestin prin interventii chirurgicale de by-pass in cazul obezitatii morbide (vezi obezitatea)

-malformatii ale intestinului, cauze frecvente la copil


Gradul afectarii nutritionale depinde de:

-lungimea intestinului rezecat (cu cat e mai mare cu atat suprafata de absorbtie a nutrientilor este mai mica)
-de segmentul extirpat (la nivelul duodenului si partii initiale a jejunului se absoarbe calciul, magneziul, fierul, acidul folic si se secreta apa si electroliti: sodiu, potasiu, clor iar in partea terminala a jejunului se absoarbe vitamina B 12, acizii biliari, apa si electroliti)
-de prezenta sau absenta valvei ileo-cecale
-capacitatea de adaptare a intestinului restant la noile conditii

Simptomele cele mai frecvente intalnite sunt:

-diareea apoasa, cu scaune frecvente si in cantitate mare- obisnuita in perioada imediat postoperatorie si in rezectiile intinse sau diaree tip steatoree, cu scaune pastoase si uleioase (vezi pancreatita cronica) ce apare datorita absorbtiei slabe (malabsorbtiei) de lipide prin lipsa absorbtiei aicizilor biliari (pentru a fi absorbite din intestin in circulatia sangvina, lipidele au nevoie de acizii si sarurile biliare)

-litiaza biliara prin aceeasi malabsorbtie de acizi biliari

-litiaza renala prin cresterea absorbtiei oxalatilor in exces

-esofagita peptica si chiar ulcer gastric sau duodenal, prin hipersecretie acida in cazul rezectiilor vaste

-deficit de nutrienti: proteine, ducand la edeme; glucide; lipide

-deficit de vitamine: A, cu afectare oculara; D, cu afectare osoasa; E; K, ducand la tulburari de coagulare; B12, cu aparitia anemiei megaloblastice; acid folic, cu dezvoltarea anemiei asemanatoare celei prin deficit de B12;

-deficit de minerale: fier, cu instalarea anemiei feriprive; sodiu; potasiu; calciu; magneziu

-deficit de oligoelemente: zinc, seleniu

Explorarile indicate in cazul unui intestin scurt sunt urmatoarele:

1.proba Pansdorf (vezi metode de investigatie) pentru a aprecia lungimea de intestin restant si eventualele anastomoze efectuate in timpul interventiei chirurgicale

2.teste pentru evidentierea malabsorbtiei de glucide (testul la D-xiloza), de vitamina B12 (testul Schilling) sau de lipide (steatoreea)

3.analizele de sange ce vor evidentia deficitele enumerate mai sus


Tratamentul se adreseaza corectarii deficitelor nutritionale, a simptomelor si a complicatiilor aparute in urma interventiei chirurgicale si este modulat in principal de marimea rezectiei :

-daca pacientul ramane cu duodenul si mare parte din jejun pe loc (se rezeca sub 100 cm de jejun), atunci nutritia se va putea realiza in mod normal, pe gura. Acesti pacienti dezvolta diaree apoasa, fara steatoree si care raspunde bine la Imodium (Loperamida), Colestiramina sau chiar Sandostatin.Dieta va cosnta in continut glucidic ridicat, cu putine grasimi. Daca se documenteaza prezenta deficitului de B12, aceasta se va administra injectabil in muschi pentru toata viata, o data pe luna sau la 3 luni.De asemenea, se vor corecta si alte deficite de vitamine si minerale.

-daca rezectia este extinsa, chiar incluzand o parte din colon, asa cum se intampla in chirurgia pentru boala Crohn, tratamentul postoperator va fi mai dificil. In principiu, dieta bogata in glucide si saraca in lipide este indicata si acestui grup de pacienti, grasimile fiind mai afectate vis-a-vis de absorbtie fata de glucide si proteine. Avand deficite nutritionale mai mari, consumul de alimente va trebui crescut fata de pierderile prin fecale (mai multe mese/zi), multi pacienti necesitand nutritie parenterala (perfuzii intravenoase) cu solutii speciale ce contin amestecuri de lipide, proteine, glucide si minerale. O problema care poate apare si care contribuie la agravarea malabsorbtiei nutrientilor este poluarea bacteriana (vezi diverticuloza colonica) evidentiata prin test respirator similar celui pentru Helicobacter pylori si care trebuie tratata antibiotic (frecvent cu Metronidazol).

Transplantul intestinal se practica la ora actuala in multe centre medicale, indicatia principala fiind necesitatea nutritiei parenterale totale (hranirea pacientului exclusiv cu solutii perfuzabile datorita pierderii majoritatii suprafetei absorbtive intestinale) complicata cu boala hepatica progresiva (datorita acestui tip de alimentatie apare steatoza hepatica). Daca afectarea hepatica este avansata, se poate face transplant intestinal combinat cu cel hepatic. Desigur, complicatiile post-transplant sunt multiple, astfel ca acesta nu este inca practicat de rutina in majoritatea spitalelor universitare.

 

Stiri de ultima ora: Cercetatorii de la un mare centru parizian au publicat recent rezultatele urmaririi a 31 de copii cu transplant de intestin subtire, ce au fost monitorizati pe o perioada medie de 7 ani- 27 din ei au o viata normala posttransplant, neavand nevoie de nutritrie parenterala si avand crestere si dezvoltare normala.

 

Enteritele infectioase

 

Reprezinta o patologie frecventa in Romania, cu implicatii serioase mai ales la copil, varstnic si gravida.

Unii microbi se cantoneaza in intestinul subtire determinand gastroenteritele acute, ce se manifesta prin diaree apoasa, cu scaune de volum mare, asociate cu greturi, varsaturi si crampe abdominale. Germenii implicati sunt: virusi, Giardia, E.coli, microbul holerei si toxinele alimentelor perisabile.Alti microbi se inmultesc la nivelul colonului determinand colitele infectioase, manifestate prin diaree cu scaune de volum mic, cu sange, asociatecu dureri etaj abdominal inferior si febra.Germenii responsabili de simptomatologie sunt: Shigella, Salmonella, E.coli, Campylobacter, Yersinia, Clostridium difficile.

Daca avem febra peste 38 grade, stare de rau general intens, diaree cu sange, deshidratare si senzatia de evacuare a scaunului fara ca acesta sa fie eliminat trebuie efectuate analize de specialitate si spitalizare. Daca examenul coproparazitologic sau coprocultura este pozitiv, se va urma tratament antibiotic in asociere cu hidratare corespunzatoare.

In cazul diareilor produse de germeni nu este indicat administrarea de Imodium (Loperamida) deoarece aceasta inhiba motilitatea intestinului, favorizand astfel stagnarea si inmultirea microbilor.

Daca coprocultura si coproparazitologia sunt negative iar pacientul nu a urmat tratament antibiotic recent si indelungat, nu este diabetic, nu urmeaza tratament cu citostatice, nu a calatorit recent in tarile tropicale si se exclude toxiinfectia alimentara, atunci se va face colonoscopia si endoscopia superioara, cu prelevare de biopsii multiple.

 

Enteropatia glutenica

 

Denumita si celiachie, sprue non-tropical, sprue celiac sau steatoree idiopatica, reprezinta cea mai frecventa boala digestiva produsa de alimente la adult.

Pe un fond de predispozitie genetica, anumite proteine (numite generic gluten) din cereale (grau, secara, orz, ovaz) determina o reactie imuna din partea organismului, cu afectarea mucoasei (deci a suprafetei de absorbtie a nutrientilor) intestinului subtire si chiar a intreg organismului.Boala poate apare la copil, la 30-40 de ani dar poate debuta si la varste inaintatate (60-70 de ani).

Simptomele

nu sunt intotdeauna foarte evidente. Multe cazuri sunt asimptomatice, altele prezinta diaree usoara iar altele se prezinta cu diaree severa si malabsorbtie grava. In general evolutia bolii cunoaste episoade de exacerbare si remisiune. Tipic apare diareea cu numeroase scaune/zi, de volum mare, urat mirositare, cu steatoree (eliminarea de grasimi prin scaun ce apar ca niste picaturi de ulei ce plutesc in apa toaletei) asociata cu borboroseli abdominale. Nu exista dureri de burta sau lipsa poftei de mancare. Din contra, pacientii se alimenteaza in exces pentru a-si suplini deficitele de fier, de vitamina A, D, B si K, de proteine. La copil poate duce la dezvoltare redusa ca inaltime si greutate corespunzatoare varstei. Fiind o boala imuna, se asociaza cu alte manifestari imune: dermatita herpetiforma (boala de piele cu vezicule), diabetul zaharat cu insulina, colitele inflamatorii, poliartrita reumatoida, etc.



Diagnosticul bolii se pune pe:

1.determinarea din sange a imunoglobulinei A specifice tip antiendomisium si anti transglutaminaza tisulara

2.biopsia de jejun (prelevarea de mici fragmente de mucoasa in cursul endoscopiei superioare, din duoden) ce arata un aspect de atrofie vilozitara (aplatizarea vilozitatilor cu rol absorbtiv)

3.proba terapeutica ce consta in dieta fara gluten, cu evidenta ameliorare a simptomelor dupa 2 saptamani


Tratamentul consta in:

1.dieta fara gluten (vezi download) ce va trebui mentinuta toata viata. Dupa un episod diareic mai sever poate fi necesara cateva luni si dieta fara lactate, datorita lipsei enzimelor ce metabolizeaza lactatele si care sunt localizate la nivelul acelor vilozitati

2. corectarea anemiei si a deficitelor vitaminice initiale. Ulterior, doar dieta gluetn-free e suficienta pentru un tratament eficient al bolii

Complicatiile celiachiei:

  • apar de obicei la pacientii care nu respecta dieta

  • se manifesta prin diaree rezistenta la dieta fara gluten, aparitia durerilor abdominale si a scaderii in greutate in ciuda alimentarii in exces

  • limfomul intestinal, cancerul intestinal si ulceratii ale mucoasei intestinului subtire sunt complicatii grave, cu risc vital si usor de evitat prin mentinerea cu strictete a regimului

Femeile cu stare de nutritie buna,care respecta dieta fara gluten, nu au complicatii grave ale bolii si nu necesita tratament corticoid sau imunosupresor, pot ramane gravide.



STIRI DE ULTIMA ORA

La AGA Annual Meeting (Intrunirea anuala a Asociatiei gastro Americane) din octombrie 2007, specialistii au evidentiat, bazandu-se pe studii, care sunt factorii ce imbunatatesc aderenta pacientilor cu celiachie la dieta gluten-free:

-abilitatea de a putea tine dieta inafara casei (la serviciu, la restaurant, in concediu)

-includerea pacientului intr-un club cu persoane avand aceeasi boala ca si el

-intelegerea importantei dietei (dieta= tratamentul enteropatiei glutenice)

S-a remarcat de asemenea, faptul ca majoritatea pacientilor care nu tin dieta o fac deoarece:

-sunt anxiosi sau deprimati

-nu gasesc produse variate gluten-free

-costul alimentelor fara gluten este mai mare decat a celor obisnuite

-nu sunt informati corect asupra dietei

-nu sunt informati corect asupra bolii pe care o au.

 

Diareea

 

Inseamna eliminarea a mai mult de 3 scaune/ 24 ore sau a unor scaune de consistenta moale sau in cantitate mare. Poate fi acuta (tine sub 3 saptamani) sau cronica (durata se intinde la peste 3 saptamani).


Cauzele frecvente sunt:

  • Infectiile bacteriene, virale sau parazitare ale tubului digestiv

  • Bolile inflamatorii intestinale (rectocolita si boala Crohn)

  • Intestinul iritabil

  • Bolile pancreasului sau intestinului ce duc la steatoree (eliminarea de grasimi prin scaun)

  • Absorbtia deficitara a zaharurilor la nivel intestinal

  • Unele medicamente luate in exces (antibiotice, laxative)

  • Hipertiroidia

  • Diabetul zaharat

  • Cancerul colonic

  • Alergiile alimentare

  • Celiachia (denumita si enteropatie glutenica, reprezinta o alergie la proteinele din grau)

Deoarece exista atat de multe cauze, cu gravitate si tratament diferit, e important sa fim atenti la:

  • Cum a aparut (dupa anumite mancaruri, medicamente)

  • De cat timp o avem

  • Cum arata scaunul

  • Daca e doar ziua sau si noaptea

  • Avem si febra sau dureri abdominale, scadere in greutate sau sange in scaun

Diagnosticul cuprinde:

 

  • Analize de sange (hemoleucograma, VSH, dozarea hormonilor tiroidieni)

  • Analiza scaunului (coprocultura, coproparazitologia)

  • Analize specifice (determinarea grasimilor in scaun, determinarea malabsorbtiei de zaharuri, colonoscopia)

Tratamentul este modulat in functie de cauza:

  • Tratament antibiotic in cazul infectiilor bacteriene

  • Tratament antiparazitar pentru Giardia sau limbrici

  • Tratament de specialitate pentru bolile inflamatorii intestinale, ale pancreasului sau intestinului subtire, hipertiroidie, diabet sau cancer colonic

  • Stoparea medicamentelor dovedite a fi responsabile de diaree

  • Excluderea glutenului din alimentatie in caz de celiachie

  • Folosirea antidiareicelor tip Loperamida, antispaticelor pentru calmarea durerilor abdominale colicative

Deoarece substratul unei diarei, mai ales cronice,poate fi reprezentat de boli grave (cancer colonic, pancreatita cronica, boli inflamatorii intestinale), nu trebuie sa neglijam simptomatologia si sa amanam prezentarea la medic. Uneori poate fi prea tarziu!

Email : db@gastromed.ro

Copyright © GastroMed.ro 2008 - 2024 Toate drepturile rezervate.